Câteodată am impresia că inspirația fuge de mine, se joacă singură, undeva, într-o pădure sau într-o poiană, ascultând pe fundal numai cip-ciripul păsărillor și foșnetul copacilor.
Iar dacă pentru 2014 aș avea vreo dorință arzătoare, aceea ar fi să mă transform în inspirație. Mi-ar plăcea și mie să mă plimb pe meleaguri, desculță, prin zăpadă, fără să-mi simt oasele cum îmi îngheață și stau să trosnească. Aș vrea să zbor, să mă arunc de pe un vârf de munte și să nu-mi fie frică că aș putea cădea cumva.
Aș vrea să fiu inspirație. Mai ales inspirația mea. Dar mai ales, poate, și inspirația altora, pentru că dintotdeauna mi-am dorit să pot inspira și eu pe cineva ca mai apoi să devin muza lui.
Draga mea, cred că ești deja muza cuiva :3. Mi-ai fost și mie inspirație, poate și altora, iar dacă nu erai tu, eu nu puteam să merg mai departe. Printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-un sfat, m-ai inspirat.
RăspundețiȘtergereMulțumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase, Denisa! Ești un înger de copil :*
Ștergere