01 decembrie 2013

F.


Aici, în apartamentul meu, totul este viu și colorat. Țin să cred că și eu sunt o persoană colorată, dar mai ales vie, cu toate că, deseori, mă simt atrasă și de cealaltă parte a apartamentului meu, un pic mai întunecată și mai rece.

Vezi tu, dragule, nu pot să nu-mi trăiesc viața ca în filme. Doar mergând pe stradă și uitându-mă atentă în jos la pașii mei, mă simt de parcă aș vedea pașii protagonistei unui film. Doar bându-mi cafeaua și privind silențioasă pe fereastră, mă simt de parcă aș vedea prin ochii unui alter ego care joacă într-un film.

Viața mea ar trebui filmată în detaliu.

Viața mea ar fi un film fără vorbe, ar fi un film colorat, abundent în imagini care mai de care mai expresive. Ar fi un film care de la cap la coadă ar avea pe fundal numai muzică care să-ți facă pielea de găină. Viața mea ar consta din priviri în gol, din atingeri lente, dar intense, din zâmbete și peisaje vii, din oameni și siluete gri, din animale și din soare.

Acest film s-ar putea numi O poveste de dimineață, pentru că, dacă ar avea cineva răbdare să vizioneze acest film, s-ar privi pe el însăși în oglindă.

2 comentarii:

  1. Fresh și plăcut, ca un nou început. Îmi place iz-ul ăsta de jurnal sensibil, tăcut. Are personalitate. Are înfățișarea sufletului tău, minunat, iubită Zoe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru inceput, am simtit nevoia sa scriu, nu foarte mult, dar putin cate putin. Ma bucur tare mult sa stiu ca ma citesti, draga Robert!

    RăspundețiȘtergere