Astăzi m-am trezit beată de fericire. M-am trezit pe la 12, ca o leneșă ce sunt și-mi era apartamentul inundat cu lumină. Și, așa fericită cum m-a trezit, am umblat haihui prin toate camerele, goală, dansând și fredonând fel de fel de melodii scoase din căpușorul meu mult prea bezmetic.
Mâine este ziua cea mare : mâine vii acasă! Iar dacă azi m-am trezit ca ultima nebună de prin sat, mâine am să mă trezesc ca ultima alintătură de pe această planetă. Am să mă răsfăț singură, am să mă fac drăguță și, poate, în cel mai rău caz, o să-mi crească urechiușe pufoase pe care să le scarpini tot timpul. Și, de ce nu, toată viața!
Am să te aștept în stație, cu mâinile în buzunar, cu eșarfa peste buze și cu căciula peste frunte. Te voi strânge în brațe, îți voi cuprinde mâna și vom merge să bem cea mai dulce și mai aromată cafea posibilă, și anume, cafea făcută de tine, în bucătăria ta și o fumăm țigări de foi sau, de ce nu, un Camel îmbibat în parfumul meu.
Îți mulțumesc foarte frumos! Am să vizitez blogul, cum să nu, mai ales că presupune creații contemporane și, sinceră să fiu, sunt topită după orice ține de artă.
RăspundețiȘtergere